Carpe diem!

Am senzatia acum dupa tot bacu` asta ca tot ce-a fost mai greu a trecut si ca nimic din ce ar mai putea sa urmeze nu va mai fi probabil atat de dificil. A fost un an din ala greu si urat, cu parti bune si parti mai putin bune, un an ciudat din multe puncte de vedere. Acum stai si te uiti in urma si spui cu zambetul pe buze "nu a fost atat de greu si daca a fost a meritat totul, nu?" pentru ca abia acum inveti sa vezi partile bune si realizezi ca a fost probabil cel mai tare an. Si ce daca n-am avut timp mereu? Si ce daca ma gandeam tot timpul cum va fi dupa? Si ce daca ai pierdut prieteni si ti-ai dorit sa se termine odata mai repede? Totul a meritat de la cel mai mic detaliu ca sa ajungi cu un an mai tarziu sa spui "am facut tot ce mi-am propus si chiar peste, am invatat ca lucrurile mari nu vin usor, am invatat ca timpul trece repede cand te distrezi, am invatat sa am rabdare, am invatat sa inteleg, dar poate cel mai important este ca am invatat ca totul se rezuma la acel cineva care sa fie acolo sa-ti sopteasca "totul va fi bine, stii ca sunt langa tine si ca trecem amandoi prin toate astea" chiar si atunci cand nu-ti mai arde sa mai auzi asta. Cel mai important este faptul ca la final realizezi ca nu conteaza ce s-a intamplat, nu conteaza ca ai gresit sau ca puteai sa faci mai mult,ca putea sa fie mai perfect sau mai usor,conteaza doar ca ai trecut peste si ti-ai dat seama ca totul se rezuma la acel cineva care a facut diferenta.